Aşezarea
bisericii la poalele plantate cu vii, de sub dealul Oltului, aici unde Tudor
din Vladimir, alături de oştile greceşti, au opus rezistenţă puhoiului turcesc
ce venea din stânga Oltului, nu este întâmplătoare. Întemeietorul ei, căpitanul
GIURA a făcut parte din oastea lui Tudor şi drept mulţumire lui Dumnezeu pentru
victoriile purtate, a ridicat acest sfânt locaş Domnului între anii 1818-1824.
Pe aici a trecut Tudor Vladimirescu şi câţiva dintre pandurii lui Tudor
Vladimirescu conduşi de Preda Drugănescu alături de eterişti au opus rezistenţă
trupelor otomane. Ca omagiu al evenimentelor petrecute la Drăgăşani s-a ridicat,
în anul 1884 în parcul din centrul oraşului Drăgăşani, un monument comemorativ.
Revoluţia din 1848 ridică la luptă întreaga Oltenie, o parte a locuitorilor din
Drăgăşani, aflându-se în armata revoluţionară de la Troianu (în prezent cartier
al municipiului Râmnicu Vâlcea) condusă de Gheorghe Magheru fostul căpitan de
panduri al lui Tudor Vladimirescu. Tot aici există şi un cimitir, unde se afla
o groapă comună, în care au fost înmormântaţi numeroşi martiri. La construcţia
ei, au participat atât constructori locali, cât şi specialişti în construcţia
de biserici bizantine, arhitect fiind, după cum aflăm din scrierile găsite în
cărțile vechi de cult, de meșterul Ion Amman, adus de boierii locali (printre
care cel mai de seamă fiind Giura, căpitan de panduri).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu